Este obiectul pe care îl folosești: un telefon, o tabletă sau un calculator. Poți pune o încuietoare pe telefon, dar asta nu înseamnă că toate conturile deschise pe el sunt protejate. Telefonul și conturile au fiecare propriile căi de acces.

Este un program pe care îl folosești pentru o anumită treabă: să trimiți mesaje, să vezi o hartă sau să intri în contul bancar. Te poți gândi la aplicații ca la uneltele dintr-un sertar. Contează ce face fiecare unealtă. Dacă simbolul unei aplicații seamănă cu unul cunoscut, asta nu dovedește, de unul singur, că aplicația este sigură.

Este accesul tău personal la un serviciu, cum ar fi e-mailul sau o rețea socială. Când intri folosind datele tale, îți deschizi spațiul din acel serviciu. Același cont poate fi deschis de pe telefonul tău și de pe un calculator. De aceea, dacă înlocuiești telefonul, contul nu dispare și nici accesul altcuiva la el nu se încheie automat.

Browserul este aplicația cu care deschizi pagini de internet. Site-ul este locul pe care îl vizitezi, iar linkul este ceea ce apeși ca să ajungi la o pagină. Imaginează-ți că browserul este mijlocul de transport, site-ul este destinația, iar linkul îți arată drumul. Uneori însă, un link te poate duce în alt loc decât te așteptai.

Este adresa unei pagini de internet, asemănătoare cu adresa unei clădiri. O poți vedea de obicei în partea de sus a browserului. Un mesaj poate afișa numele unei organizații cunoscute, dar linkul din el poate deschide un alt site. Dacă o cerere ți se pare ciudată, caută separat site-ul oficial.

Este un anunț care apare pe ecran: un mesaj nou, o amintire despre o programare sau un cod primit prin SMS. Seamănă cu un bilețel lăsat la vedere. În funcție de setările telefonului, cineva aflat lângă tine ar putea citi o parte din mesaj chiar dacă nu ai deschis aplicația.

Parola este un secret pe care îl introduci ca să intri într-un cont. O frază de acces este un tip de parolă alcătuită din mai multe cuvinte. Gândește-te la ea ca la o cheie. Dacă folosești aceeași parolă în multe locuri, este ca și cum ai avea o singură cheie pentru mai multe uși: cine o află poate încerca să intre peste tot.

Este codul, amprenta ori verificarea feței care deschide telefonul sau alt dispozitiv. Seamănă cu încuietoarea ușii de la intrare. Contul de e-mail sau cel bancar din telefon poate avea însă propria „încuietoare”, adică o altă parolă.

Este un instrument care poate păstra parolele și te poate ajuta să folosești câte una diferită pentru fiecare cont. Îl poți imagina ca pe un dulap încuiat în care ții mai multe chei. Trebuie să poți proteja dulapul și să știi cum îți recuperezi accesul dacă pierzi cheia lui. Poți cere cuiva de încredere să îți explice aceste lucruri înainte să începi să îl folosești.

Înseamnă că, pe lângă parolă, ți se cere încă o verificare atunci când intri într-un cont. Poate fi un cod, o aprobare pe alt dispozitiv sau o mică cheie de securitate. Este ca și cum la intrare ai folosi cheia și apoi ai trece printr-o a doua verificare. Dacă o persoană te contactează și îți cere codul primit pentru a intra în cont, nu i-l da. [1]

Este o altă metodă de a intra în unele conturi. În loc să tastezi o parolă, folosești un dispozitiv care confirmă că ești tu, uneori prin PIN, amprentă sau recunoașterea feței. Este important cine poate debloca acel dispozitiv. Nu îți crea o cheie de acces personală pe telefonul ori calculatorul comun al altei persoane. [2]

Este adresa ori numărul folosit de un serviciu ca să te ajute să reintri în cont dacă ai uitat parola. Seamănă cu locul unde ții o cheie de rezervă. Dacă altcineva controlează acel e-mail sau număr, poate conta atunci când încerci să îți protejezi contul.

Poate ai intrat în același cont pe telefon și pe un laptop. Laptopul este atunci un alt dispozitiv conectat. O sesiune activă înseamnă că accesul poate fi încă deschis. Dacă închizi aplicația pe telefon, nu înseamnă neapărat că ai ieșit și de pe laptop. Dacă vezi un nume de dispozitiv pe care nu îl înțelegi, cere ajutor înainte să faci schimbări de care te temi că ar putea fi observate.

Înseamnă că fotografiile sau fișierele sunt păstrate printr-un serviciu online, astfel încât le poți deschide de pe mai multe dispozitive. Este ca o cameră de depozitare la care ajungi din mai multe locuri. Cine poate intra în contul acelei camere poate conta la fel de mult ca persoana care îți poate lua telefonul. Un telefon nou nu închide automat accesul la același cont.

O copie de siguranță păstrează o copie a informațiilor, care te poate ajuta dacă pierzi telefonul ori un fișier. Sincronizarea face ca informațiile de pe două dispozitive sau dintr-un serviciu să fie actualizate împreună. Imaginează-ți, pe de o parte, o copie păstrată pentru nevoie și, pe de altă parte, două caiete în care schimbările sunt trecute în același timp. Dacă ștergi un lucru dintr-un loc sincronizat, s-ar putea să se schimbe și în altul. Cere o explicație înainte să ștergi fișiere importante.

Unele aplicații cer acces la cameră, microfon, contacte sau locație. Este ca atunci când hotărăști în ce camere poate intra o persoană venită să facă o lucrare. O aplicație de fotografii poate avea nevoie de cameră ca să facă poze. Asta nu înseamnă că fiecare aplicație are nevoie să îți vadă toate contactele sau locurile în care mergi.

Este funcția prin care o altă persoană sau un serviciu poate primi informații despre locul în care se află dispozitivul tău. Poate fi utilă în timpul unui drum, dar aplicații diferite pot împărtăși locația în moduri diferite. Dacă oprești distribuirea într-o aplicație, s-ar putea să mai existe și alte căi prin care cineva află unde ești. Persoana care îți vedea locația ar putea observa că nu o mai vede.

Sunt informații despre un mesaj, apel sau fișier. De exemplu, istoricul apelurilor poate arăta cine a sunat și la ce oră, chiar dacă nu arată ce ați vorbit. Gândește-te la exteriorul unui plic: nu poți citi scrisoarea dinăuntru, dar poți vedea unele informații despre ea. Unele fotografii pot păstra și detalii despre momentul sau locul în care au fost făcute. [3]

Este o fotografie a ceea ce apare pe ecran. Te poate ajuta să păstrezi un mesaj, dar nu cuprinde neapărat toate informațiile despre el. În anumite aplicații, cealaltă persoană poate primi un anunț când este capturat un anumit conținut. Dacă vrei să păstrezi ceva drept dovadă și te preocupă siguranța ta, poți cere mai întâi sfaturi despre cum să faci asta. [4]

Este o metodă prin care informațiile sunt transformate astfel încât să nu poată fi citite fără cheia digitală potrivită. Imaginează-ți o scrisoare pusă într-o cutie încuiată. Criptarea poate proteja informații păstrate pe un dispozitiv sau informații trimise între dispozitive. Protecția exactă depinde de serviciul pe care îl folosești. [5]

Înseamnă că mesajul este protejat pe drumul dintre expeditor și destinatar, astfel încât serviciul care îl transportă nu ar trebui să îi poată citi conținutul. Gândește-te la o cutie încuiată care ajunge la persoana căreia îi este destinată. Persoana care primește mesajul îl poate însă copia sau arăta altora. Iar cineva care are acces la telefonul tău deblocat poate vedea mesajul acolo. [5]

Este un mod al browserului care limitează ce rămâne salvat în acel browser după ce închei sesiunea. Nu te face invizibilă. Descărcările pot rămâne, iar site-urile sau cei care administrează rețeaua pot vedea unele activități. Dacă un telefon este monitorizat de altcineva, deschiderea unei ferestre private nu îl face sigur. [6]

Poți vedea aceste litere la începutul adresei unui site. Ele arată că browserul folosește un anumit tip de conexiune protejată pentru a comunica cu site-ul. Este util pentru protejarea informațiilor pe drum, dar nu dovedește că site-ul este cinstit. Și o pagină creată pentru o înșelătorie poate avea HTTPS. [7]

Unele aplicații permit ca mesajele să nu mai fie afișate după un anumit timp. Dar o persoană le poate copia înainte să dispară. Dacă un mesaj nu se mai vede în conversație, asta nu garantează că nu există nicio copie.

Așa se numesc mesajele sau paginile care încearcă să te păcălească să dai informații ori să faci ceva nesigur. Mesajul poate pretinde că vine de la bancă, de la curier, de la o organizație care oferă ajutor sau chiar de la o prietenă. Este ca și cum cineva ar purta o uniformă care nu îi aparține ca să îi deschizi ușa. Dacă o cerere este neașteptată, verific-o pe o altă cale în care ai încredere. [8]

Malware este un nume general pentru programe făcute să producă rău. Spyware adună informații în ascuns. Stalkerware este un termen folosit pentru programe prin care cineva poate monitoriza o altă persoană, inclusiv într-o relație abuzivă. Dar un telefon care merge încet sau se încălzește nu dovedește, singur, că are un asemenea program. Dacă bănuiești că ești monitorizată, cere ajutor înainte să ștergi ceva: persoana care te urmărește ar putea observa schimbarea. [9]

Înseamnă că cineva îți expune online date personale, precum adresa sau numărul de telefon, pentru ca alții să te contacteze, să te intimideze ori să îți facă rău. Este ca și cum ar pune adresa ta pe un panou public și i-ar îndrepta pe străini spre casa ta.

Este o imagine, o înregistrare video sau una audio creată ori modificată cu ajutorul inteligenței artificiale ca să imite o persoană sau un eveniment. Uneori poate părea că o femeie apare într-o imagine sexuală, deși scena nu a avut loc. Imaginea poate fi falsă, iar răul pe care îl provoacă distribuirea ei poate fi real. Faptul că recunoști un chip sau o voce nu dovedește întotdeauna că înregistrarea este autentică.

Este șantajul prin care cineva amenință că va arăta altora imagini sau înregistrări intime dacă nu faci ce îți cere. Poate cere bani, alte imagini, contact sexual sau să rămâi într-o relație. Poate avea materialul ori poate doar pretinde că îl are. Nu trebuie să trimiți alte imagini pentru a dovedi amenințarea; poți cere sprijin.

Sunt expresii folosite pentru situații în care cineva te urmărește, te intimidează în mod repetat sau continuă să te contacteze abuziv prin tehnologie. Legile folosesc definiții și condiții precise. Tu poți povesti ce ți se întâmplă fără să știi dinainte ce termen juridic se potrivește. [10]