Să ne gândim la Irina. Este un exemplu inventat, dar situația ei poate suna cunoscut. Irina își folosește telefonul ca să găsească lucrări de curățenie și să țină legătura cu persoanele pentru care lucrează. Fostul partener începe să îi trimită mesaje în care spune că știe unde se află.

Înainte să intre într-o clădire, Irina se uită în jur. Cât lucrează, verifică des telefonul. Seara este obosită, dar îi este teamă să adoarmă, pentru că nu știe ce mesaj ar putea primi. Își pune întrebări pe care înainte nu și le punea: „Este aproape? Știe unde voi merge mâine? Dacă apare la serviciu?”

Cineva care vede doar câteva mesaje ar putea crede că ele ocupă câteva minute din ziua ei. Pentru Irina, ele schimbă întreaga zi. Abuzul nu are nevoie de o persoană prezentă în cameră ca să îți întrerupă viața. Telefonul poate suna în autobuz, la masă, la serviciu sau când, în sfârșit, încerci să te odihnești.

Violența digitală poate afecta starea de bine, sănătatea, siguranța, relațiile și banii unei persoane. Organizațiile europene care lucrează pentru egalitatea de gen recunosc aceste efecte. [1] Asta nu înseamnă că toate femeile vor simți același lucru.

Poate te simți speriată. Poate ești furioasă sau atât de obosită încât nu mai știi ce simți. Poate îți continui munca, glumești cu o prietenă și nu spui nimănui ce se întâmplă. Niciuna dintre aceste reacții nu dovedește că „nu este atât de grav”.

Imaginează-ți că o alarmă pornește în casă la ore pe care nu le cunoști. Chiar și când este liniște, te poți trezi așteptând următorul zgomot. Mesajele amenințătoare, trimise iar și iar, pot avea un efect asemănător. Nu este un diagnostic; este doar un fel de a explica de ce poate fi greu să te relaxezi chiar și atunci când telefonul tace.

Nu trebuie să te comporți într-un anumit fel ca să fii crezută. Poate îi răspunzi persoanei pentru că speri să o liniștești sau să câștigi timp. Poate mergi la muncă fiindcă ai nevoie de venit. Dacă simți că situația îți afectează viața de zi cu zi, poți vorbi și cu un cadru medical. Nu ai nevoie de termeni speciali. Poți spune: „Primesc amenințări prin telefon și nu mai reușesc să mă odihnesc.”

Imaginează-ți o femeie care vinde mâncare gătită printr-un grup din comunitate. Cineva îi ia fotografia, face un profil fals și trimite mesaje jignitoare clienților ei. Poate reușește să explice că profilul nu îi aparține, dar între timp pierde comenzi. Va avea nevoie de timp ca oamenii să capete din nou încredere.

Sau gândește-te la o femeie care are un cont bancar pe numele ei, dar partenerul ține telefonul pe care vin codurile necesare ca să intre în cont. Banii există, însă ea nu îi poate folosi fără să îi ceară voie. Este ca și cum ar avea portofelul în față, dar altcineva ar ține cheia.

Abuzul poate aduce și alte costuri: o zi de muncă pierdută ca să ceri ajutor, un drum până la un serviciu de sprijin sau cheltuieli pentru un telefon pe care îl poți folosi în siguranță. De aceea, „cumpără-ți alt telefon” nu este întotdeauna un sfat folositor. Un ajutor bun începe cu întrebarea: „Ce ai la dispoziție acum și de ce ai avea nevoie?”

Uneori, persoana care te abuzează nu se oprește la mesajele trimise ție. Poate contacta rudele, poate răspândi zvonuri într-un grup al părinților sau poate scrie angajatorului tău. Poate amenința că va arăta altora lucruri pe care le-ai păstrat private. Toate acestea te pot face să simți că nu ai unde să mergi fără să fii întrebată sau judecată.

Într-o comunitate mică, aceiași oameni pot fi vecini, rude și clienți. Dacă te-ai mutat în altă țară, un grup online poate fi locul în care afli unde găsești un medic, cum completezi un formular sau unde există o cameră de închiriat. Dacă părăsești acel grup, poți pierde informații și legături de care ai nevoie.

Poate îți este teamă și că vei fi judecată pentru vârsta ta, pentru că ai o dizabilitate, pentru persoana pe care o iubești, pentru originea ta sau pentru situația ta de ședere. Aceste temeri merită ascultate. „Ignoră-i pe ceilalți” nu rezolvă neapărat problema. O întrebare mai bună ar fi: „Cine dintre oamenii din jurul tău este sigur să fie implicat?”

Dacă sprijini o femeie care trece prin asta, nu distribui postarea abuzivă ca să arăți altora cât de urâtă este. Chiar și cu intenții bune, ai putea face ca mai mulți oameni să o vadă. Întreab-o înainte de a împărtăși ceva despre situația ei.

Poate cineva îți spune: „Dacă nu faci ce vreau, trimit poza familiei tale.” Și poate adaugă: „Nu te vor ierta niciodată.” În acel moment, persoana folosește atât fotografia, cât și teama de reacția celor apropiați ca să te controleze.

Nu tu ai creat abuzul pentru că ai avut o viață privată. Dacă ai fost de acord să faci sau să trimiți o fotografie unei persoane, asta nu înseamnă că i-ai dat voie să o arate altora.

Uneori, imaginea nici măcar nu este reală. Cineva îți poate folosi chipul pentru a face să pară că apari într-o fotografie sexuală. Poate fi obositor și umilitor să fii pusă să explici că imaginea este falsă. Nu trebuie să demonstrezi că ai avut o viață „perfectă” ca să primești sprijin. Ceea ce face persoana care distribuie sau amenință cu acea imagine contează.

Dacă o femeie îți povestește că trece prin abuz digital, nu trebuie să îi rezolvi problema pe loc. Poți începe prin a o asculta.

Ai putea spune:

• „Te cred. Vreau să înțeleg ce se întâmplă.”

• „Nu meriți să fii amenințată, chiar dacă ai avut încredere în acea persoană.”

• „Vrei doar să te ascult acum sau vrei să căutăm împreună pe cineva care te poate ajuta?”

• „Este sigur să îți scriu despre asta sau preferi să vorbim altfel?”

Nu îi lua telefonul ca să „rezolvi tu”. Nu contacta persoana care o abuzează și nu publica despre situație fără acordul ei. Sprijinul ar trebui să îi ofere mai multă libertate de alegere.

Dacă persoana afectată este o fată minoră, caută împreună cu ea un adult sigur sau un profesionist în protecția copilului. Ascult-o fără să o învinovățești. Nu îi promite că vei ține totul secret dacă are nevoie de ajutor pentru a fi protejată.

În România, sună la 112 dacă există un pericol imediat. Pentru sprijin în situații de violență domestică, linia națională ANES 0800 500 333 este gratuită și disponibilă permanent. [3] Dacă telefonul tău poate fi verificat, gândește-te la o cale mai sigură de a lua legătura.

Ceea ce se întâmplă printr-un ecran îți poate afecta întreaga viață. Siguranța, munca, relațiile și liniștea ta contează. Nu trebuie să aștepți să se întâmple „ceva mai grav” înainte să vorbești cu cineva.