Gândește-te la felul în care îți folosești telefonul. Îți cere cineva codul cu care îl deblochezi sau parolele conturilor? Îți citește conversațiile pe care voiai să le păstrezi private? Ți-a schimbat o parolă și acum trebuie să îi ceri ajutorul ca să intri în propriul cont? Îți ia telefonul ori de câte ori dorește, chiar dacă îi spui că nu vrei?

Poate auzi: „Dacă nu ai nimic de ascuns, de ce nu mă lași să citesc?” Dar a avea nevoie de intimitate nu înseamnă că faci ceva rău. Poți vorbi în privat cu o prietenă, așa cum poți închide ușa băii fără să dai explicații.

Este în regulă să ceri ajutor pentru un cont sau pentru o aplicație. Persoana care te ajută îți poate arăta cum funcționează fără să păstreze controlul asupra mesajelor și parolelor tale pentru totdeauna.

Îți cere cineva să spui mereu unde ești? Trebuie să trimiți poze ca să dovedești că ești în locul despre care ai vorbit? Persoana a pomenit un drum pe care l-ai făcut, deși nu i-ai spus despre el? Se înfurie sau te amenință dacă nu îți poate vedea locația?

Poate alegi să îi arăți unei persoane de încredere traseul tău într-o seară în care călătorești. Aceasta este alegerea ta. Să fii obligată să arăți fiecare drum este altceva. Contează dacă ai fost de acord, dacă ați stabilit pentru cât timp și dacă poți să te răzgândești fără teamă.

Dacă cineva știe unde ai fost, nu înseamnă neapărat că există un program ascuns în telefon. Poate afla dintr-un cont folosit împreună, dintr-o postare sau de la altcineva. Nu trebuie să descoperi singură cum a aflat înainte să ceri sprijin. [1]

Primești mesaje care te sperie sau te umilesc? Cineva așteaptă să răspunzi imediat, chiar când lucrezi, dormi sau ai grijă de copii? Dacă nu răspunzi, te amenință? Când nu îi mai răspunzi pe un cont, încearcă să ajungă la tine de pe alt număr?

Nu orice șir de mesaje înseamnă abuz. O prietenă îți poate scrie de mai multe ori fiindcă are o urgență. Dar dacă mesajele sunt folosite ca să te epuizeze, să te facă să îți schimbi programul de frică sau să îți ia libertatea de a răspunde când poți, merită să vorbești cu cineva despre asta.

Nu ești obligată să trimiți o „ultimă avertizare” persoanei care te sperie. Dacă o confruntare te-ar pune în pericol, poți cere ajutor fără să o anunți.

Te-a presat cineva să trimiți fotografii intime? A arătat altora o imagine privată cu tine sau a amenințat că o va face? Ți-a folosit chipul într-o imagine sexuală falsă? Ți-a publicat adresa, locul de muncă sau alte informații ca să îi încurajeze pe oameni să te contacteze?

Poate ai avut încredere în acea persoană. Poate chiar tu i-ai trimis cândva o fotografie. Asta nu îi dă voie să o distribuie. Permisiunea de a primi ceva în privat nu este permisiune de a arăta acel lucru altora.

Nu trebuie să îi arăți unei prietene sau unei persoane de la un serviciu de sprijin o imagine intimă ca să te creadă. Poți începe spunând ce ți-a făcut sau cu ce te amenință persoana respectivă.

Controlează cineva telefonul sau contul de care ai nevoie pentru salariu, ajutoare sociale ori bancă? Îți șterge mesajele de la angajator sau de la oamenii care încearcă să te sprijine? Te împiedică să vorbești singură cu familia? Amenință că va contacta proprietarul locuinței, șeful sau o rudă ca să te pedepsească?

Uneori, două persoane folosesc același telefon fiindcă nu își permit două dispozitive. Acest lucru nu este, în sine, abuz. Întrebarea este ce face cealaltă persoană cu accesul pe care îl are. Îl folosește ca să vă ajute să vă descurcați sau ca să hotărască în locul tău, să te izoleze și să te facă să te temi?

Dacă depinzi de acel telefon pentru muncă sau bani, spune asta când ceri ajutor. Un sfat bun trebuie să țină cont de faptul că nu poți renunța pur și simplu la el.

Ai început să vorbești mai rar cu prietenele fiindcă te temi de reacția cuiva? Îți pregătești în minte explicații înainte să deschizi telefonul? Eviți să mergi într-un loc obișnuit pentru că știi că vei fi întrebată de ce ai fost acolo? Îți petreci ziua încercând să nu enervezi o altă persoană?

Răspunsurile nu pun un diagnostic. Te pot ajuta însă să vezi cum te afectează situația. Poate simți frică, poate furie sau poate ești pur și simplu foarte obosită. Nu există un singur fel „corect” de a reacționa.

Uneori observi un tipar abia când povestești cuiva mai multe întâmplări, nu doar pe cea mai recentă. Dacă vrei să vorbești, poți începe de oriunde îți este mai ușor.