Este acesta abuz digital? Întrebări care te pot ajuta să îl recunoști
Poate cineva îți spune că îți verifică telefonul fiindcă ține la tine. Poate îți cere să îi arăți unde ești și spune că „așa fac toate cuplurile”. La început, fiecare întâmplare poate părea prea mică pentru a vorbi despre ea. Dar, puse laolaltă, aceste lucruri te pot face să simți că ești mereu urmărită sau că trebuie să ai grijă să nu superi persoana respectivă.
Dacă nu știi ce să crezi, nu trebuie să hotărăști acum dacă este „grijă”, „gelozie” sau „abuz”. Întrebările de mai jos te pot ajuta să observi ce se întâmplă și să găsești cuvinte pentru a povesti cuiva.
Aceasta nu este o probă pe care trebuie să o treci. Nu există un număr de răspunsuri „da” care stabilește dacă meriți ajutor. O singură amenințare poate fi gravă. Poți cere sprijin și dacă răspunsul tău la multe întrebări este „nu știu”.
Nu trebuie să completezi, să salvezi sau să tipărești această listă. Dacă cineva îți verifică telefonul ori lucrurile, răspunsurile păstrate acolo te-ar putea expune. Citește numai dacă este sigur pentru tine.
Începe cu o întrebare simplă: pot să aleg?
Dacă inviți pe cineva în casă, nu înseamnă că persoana poate intra ori de câte ori vrea. La fel, dacă ai arătat cuiva un mesaj sau i-ai împărtășit locația o dată, nu înseamnă că are acces la toate conversațiile și deplasările tale de acum înainte.
Întreabă-te: „Pot să spun nu fără să mă tem de ce se întâmplă după aceea?”
O persoană care ține la tine poate întreba dacă ai ajuns bine. O persoană care încearcă să te controleze poate cere o fotografie ca dovadă, te poate acuza că minți și te poate amenința dacă nu răspunzi imediat. Nu contează doar cum sună cererea, ci și ce se întâmplă atunci când nu faci ce ți se cere.
Nu trebuie să spui „nu” ca să îi testezi reacția. Dacă te temi de ea, ia în serios ceea ce știi deja despre comportamentul persoanei.
1. Telefonul și conturile mele
Gândește-te la felul în care îți folosești telefonul. Îți cere cineva codul cu care îl deblochezi sau parolele conturilor? Îți citește conversațiile pe care voiai să le păstrezi private? Ți-a schimbat o parolă și acum trebuie să îi ceri ajutorul ca să intri în propriul cont? Îți ia telefonul ori de câte ori dorește, chiar dacă îi spui că nu vrei?
Poate auzi: „Dacă nu ai nimic de ascuns, de ce nu mă lași să citesc?” Dar a avea nevoie de intimitate nu înseamnă că faci ceva rău. Poți vorbi în privat cu o prietenă, așa cum poți închide ușa băii fără să dai explicații.
Este în regulă să ceri ajutor pentru un cont sau pentru o aplicație. Persoana care te ajută îți poate arăta cum funcționează fără să păstreze controlul asupra mesajelor și parolelor tale pentru totdeauna.
2. Locația și drumurile mele
Îți cere cineva să spui mereu unde ești? Trebuie să trimiți poze ca să dovedești că ești în locul despre care ai vorbit? Persoana a pomenit un drum pe care l-ai făcut, deși nu i-ai spus despre el? Se înfurie sau te amenință dacă nu îți poate vedea locația?
Poate alegi să îi arăți unei persoane de încredere traseul tău într-o seară în care călătorești. Aceasta este alegerea ta. Să fii obligată să arăți fiecare drum este altceva. Contează dacă ai fost de acord, dacă ați stabilit pentru cât timp și dacă poți să te răzgândești fără teamă.
Dacă cineva știe unde ai fost, nu înseamnă neapărat că există un program ascuns în telefon. Poate afla dintr-un cont folosit împreună, dintr-o postare sau de la altcineva. Nu trebuie să descoperi singură cum a aflat înainte să ceri sprijin. [1]
3. Mesajele și timpul meu de odihnă
Primești mesaje care te sperie sau te umilesc? Cineva așteaptă să răspunzi imediat, chiar când lucrezi, dormi sau ai grijă de copii? Dacă nu răspunzi, te amenință? Când nu îi mai răspunzi pe un cont, încearcă să ajungă la tine de pe alt număr?
Nu orice șir de mesaje înseamnă abuz. O prietenă îți poate scrie de mai multe ori fiindcă are o urgență. Dar dacă mesajele sunt folosite ca să te epuizeze, să te facă să îți schimbi programul de frică sau să îți ia libertatea de a răspunde când poți, merită să vorbești cu cineva despre asta.
Nu ești obligată să trimiți o „ultimă avertizare” persoanei care te sperie. Dacă o confruntare te-ar pune în pericol, poți cere ajutor fără să o anunți.
4. Fotografiile și informațiile mele private
Te-a presat cineva să trimiți fotografii intime? A arătat altora o imagine privată cu tine sau a amenințat că o va face? Ți-a folosit chipul într-o imagine sexuală falsă? Ți-a publicat adresa, locul de muncă sau alte informații ca să îi încurajeze pe oameni să te contacteze?
Poate ai avut încredere în acea persoană. Poate chiar tu i-ai trimis cândva o fotografie. Asta nu îi dă voie să o distribuie. Permisiunea de a primi ceva în privat nu este permisiune de a arăta acel lucru altora.
Nu trebuie să îi arăți unei prietene sau unei persoane de la un serviciu de sprijin o imagine intimă ca să te creadă. Poți începe spunând ce ți-a făcut sau cu ce te amenință persoana respectivă.
5. Banii și legăturile mele cu ceilalți
Controlează cineva telefonul sau contul de care ai nevoie pentru salariu, ajutoare sociale ori bancă? Îți șterge mesajele de la angajator sau de la oamenii care încearcă să te sprijine? Te împiedică să vorbești singură cu familia? Amenință că va contacta proprietarul locuinței, șeful sau o rudă ca să te pedepsească?
Uneori, două persoane folosesc același telefon fiindcă nu își permit două dispozitive. Acest lucru nu este, în sine, abuz. Întrebarea este ce face cealaltă persoană cu accesul pe care îl are. Îl folosește ca să vă ajute să vă descurcați sau ca să hotărască în locul tău, să te izoleze și să te facă să te temi?
Dacă depinzi de acel telefon pentru muncă sau bani, spune asta când ceri ajutor. Un sfat bun trebuie să țină cont de faptul că nu poți renunța pur și simplu la el.
6. Cum mă simt și ce s-a schimbat în ziua mea
Ai început să vorbești mai rar cu prietenele fiindcă te temi de reacția cuiva? Îți pregătești în minte explicații înainte să deschizi telefonul? Eviți să mergi într-un loc obișnuit pentru că știi că vei fi întrebată de ce ai fost acolo? Îți petreci ziua încercând să nu enervezi o altă persoană?
Răspunsurile nu pun un diagnostic. Te pot ajuta însă să vezi cum te afectează situația. Poate simți frică, poate furie sau poate ești pur și simplu foarte obosită. Nu există un singur fel „corect” de a reacționa.
Uneori observi un tipar abia când povestești cuiva mai multe întâmplări, nu doar pe cea mai recentă. Dacă vrei să vorbești, poți începe de oriunde îți este mai ușor.
Ce înseamnă răspunsurile tale?
Nu trebuie să numeri de câte ori ai răspuns „da”. Dacă o întrebare îți amintește de ceva care te sperie, este suficient ca să ceri sfaturi. Dacă nimic din listă nu descrie exact situația ta, dar simți că ceva nu este în regulă, și asta merită ascultat. Nicio listă nu poate cuprinde toate experiențele.
Să ne gândim la Ana, într-un exemplu inventat. Partenerul îi cere să îi arate unde se află, îi citește mesajele și spune că nu îi va mai plăti telefonul dacă vorbește cu o prietenă. Fiecare lucru implică altă funcție a telefonului. Împreună, îi lasă Anei tot mai puțin loc să decidă singură.
Într-o altă familie, o femeie îi cere de bunăvoie surorii să păstreze o parolă de rezervă pentru urgențe. Faptul că sora are acces nu înseamnă, de unul singur, că există abuz. Contează de ce i-a fost dat accesul, dacă femeia a putut alege liber și ce se întâmplă dacă vrea să schimbe înțelegerea.
Care ar putea fi un pas mai sigur pentru tine?
Poate primul pas este o conversație cu cineva în care ai încredere. Ai putea spune: „Mă îngrijorează felul în care cineva îmi folosește telefonul sau informațiile. Mă poți asculta puțin?” Nu trebuie să vii cu o explicație tehnică.
Dacă este sigur să păstrezi notițe, poți scrie data unui incident, ce s-a întâmplat și cum te-a afectat. Păstrează-le într-un loc la care persoana de care te temi nu poate ajunge. Nu te expune ca să obții dovezi și nu încerca să provoci un nou incident. [2]
Schimbarea parolelor, blocarea unui cont sau îndepărtarea unui posibil dispozitiv de urmărire pot părea pași firești. Dar persoana ar putea observa și reacționa. Dacă te temi de asta, un serviciu de sprijin te poate ajuta să te gândești la o ordine a pașilor potrivită vieții tale. Pentru a cere sfaturi, poate fi mai sigur să folosești un dispozitiv la care persoana nu are acces. [1]
În România, dacă tu sau un copil sunteți în pericol imediat, sună la 112. Pentru sprijin în situații de violență domestică, linia ANES 0800 500 333 este gratuită și disponibilă zi și noapte. [3] Nu trebuie să știi denumirea unei infracțiuni. Poți povesti, pur și simplu, ce face persoana și de ce te temi.
Ai voie să ceri ajutor chiar dacă încă încerci să înțelegi ce se întâmplă. Și ai voie să cauți un pas care ține cont de siguranța, banii, copiii și celelalte nevoi ale tale.
-
[1] NNEDV Safety Net — recomandări privind planificarea siguranței digitale.
[2] NNEDV Safety Net — recomandări despre documentarea în siguranță a incidentelor.
[3] ANES — informații despre linia națională de asistență.