Medicii sunt atenți la tiparul și localizarea leziunilor, nu doar la existența lor. Leziuni frecvente:

• vânătăi în diferite stadii de vindecare (semn de abuz repetat)

• lovituri pe față, gât, torace, abdomen

• urme de strangulare (roșeață, vânătăi pe gât)

• fracturi inexplicabile sau frecvente

• arsuri (de țigară sau lichide fierbinți)

• leziuni defensive (pe antebrațe și palme)

Un indicator important este că explicația pacientului nu corespunde cu tipul leziunii.

Violența domestică nu este doar fizică. Medicii observă:

• anxietate, depresie, atacuri de panică

• retragere socială

• teama excesivă (mai ales în prezența partenerului)

• contact vizual redus

• reacții exagerate la întrebări simple

Modul în care pacientul comunică oferă indicii importante:

• evită să răspundă la întrebări

• pare „controlat” de partener (partenerul răspunde în locul ei/lui)

• îți schimbă povestea

• minimizează sau justifică rănile („am fost neatent/ă”)

Medicii sunt atenți la dinamica dintre pacient și însoțitor. În cazuri de violență domestică, de obicei:

• Partenerul

• refuză să părăsească sala de consultație

• răspunde în locul pacientului

• pare dominant sau agresiv

• Pacientul devine tăcut sau tensionat în prezența acestuia

De aceea, medicii încearcă să discute cu pacientul în privat.

• vizite frecvente la urgență

• leziuni repetate

• întârzieri în prezentarea la medic

• probleme cronice fără explicație clară (durere, insomnie, tulburări digestive)

• sarcini nedorite sau multiple

• infecții cu transmitere sexuală repetate

• abuz de alcool sau droguri

• tentative de suicid sau auto-vătămare

• Documentează leziunile (foarte important legal)

• Oferă sprijin și informații

• Nu forțează pacientul să vorbească

• Îl direcționează către servicii sociale, psiholog și centre pentru victime.