Consimțământul în viața digitală: fotografii, parole, locație și intimitate
Poți iubi pe cineva și totuși să vrei să vorbești în privat cu o prietenă. Poți primi ajutor cu telefonul fără să vrei ca persoana care te ajută să îți citească mesajele. Poți trimite o fotografie cuiva apropiat fără să fii de acord ca fotografia să ajungă și la alte persoane.
Toate aceste situații au legătură cu consimțământul. Cuvântul poate părea complicat, dar ideea este simplă: știi ce ți se cere, poți alege fără teamă și accepți acel lucru anume. Acordul tău contează când cineva face o fotografie cu tine, o trimite mai departe, îți folosește contul, îți citește mesajele sau îți vede locația.
Gândește-te că îi împrumuți unei vecine o oală. Ai fost de acord să o folosească și apoi să ți-o înapoieze. Nu i-ai dat voie să intre în casa ta oricând dorește sau să împrumute și alte lucruri de-ale tale. Permisiunea pe care i-ai dat-o are un scop și niște limite. La fel se întâmplă și cu lucrurile pe care le împărtășești prin telefon.
Dacă te temi că persoana te-ar putea răni sau amenința atunci când spui „nu”, nu trebuie să o confrunți ca să îți dovedești dreptul de a refuza. Dacă ai cedat ca să treci cu bine printr-un moment periculos, responsabilitatea pentru presiune rămâne a persoanei care a exercitat-o.
Când spui „da” fiindcă ți-e teamă
Imaginează-ți că partenerul îți cere parola de la telefon. Îi spui că vrei să o păstrezi pentru tine, dar el continuă să insiste. Poate nu te lasă să dormi până nu i-o spui. Poate amenință că nu îți mai dă bani pentru mâncare. La un moment dat, îi dai parola ca să se oprească.
Ai rostit sau ai tastat parola, dar asta nu înseamnă că ai ales în liniște și în libertate. Ai încercat să ieși dintr-o situație apăsătoare.
Presiunea poate veni în multe feluri. „Dacă m-ai iubi, mi-ai da parola” poate suna ca o cerere de apropiere. „Numai cine ascunde ceva refuză” te poate face să te simți vinovată. „Eu plătesc telefonul, deci eu decid” poate suna ca o regulă. Niciuna dintre aceste afirmații nu îți ia dreptul la conversații private.
Nici tăcerea nu înseamnă automat „da”. Uneori o persoană tace fiindcă este speriată, nu a înțeles întrebarea sau nu știe cum să refuze în siguranță. Cineva care te respectă îți lasă timp, îți explică și se asigură că ești de acord, în loc să profite de faptul că nu ai răspuns. Acest lucru este important și pentru fotografii, date personale sau locație. [1]
O fotografie poate avea mai multe întrebuințări. Fiecare cere o întrebare nouă
„Pot să îți fac o fotografie?” este o întrebare. „Pot să o păstrez?” este alta. La fel și „Pot să o trimit unei prietene?” sau „Pot să o public pe internet?”
Poate îți place fotografia făcută la o masă în familie, dar nu vrei să fie publicată fiindcă în fundal se vede casa ta. Poate accepți să apară într-un grup mic, dar nu pe o pagină pe care o poate vedea oricine. Poți spune asta fără să explici de ce este atât de important pentru tine. Limita pe care o stabilești merită respectată.
În cazul fotografiilor și înregistrărilor intime, lucrurile pot fi și mai dureroase. Poate ai ales să trimiți o imagine unei singure persoane. Asta nu înseamnă că persoana o poate trimite altora. Dacă o distribuie fără acordul tău, răspunderea pentru acea alegere îi aparține ei. [2]
Este firesc să te întrebi după aceea dacă ar fi trebuit să ai încredere. Dar faptul că ai avut încredere în cineva nu te face responsabilă pentru ce a ales să facă împotriva ta.
Ca să poți alege, trebuie să știi ce se va întâmpla
Dacă cineva întreabă „Pot să distribui asta?”, ai voie să întrebi mai departe: „Ce anume? Cui? Unde va apărea? Cine o va putea vedea?”
Poate ai nevoie de ajutor ca să încarci un document pentru o cerere. Persoana care te ajută ar trebui să îți poată spune pe ce site îl pune, cine îl va primi și de ce este necesar. Poate administratorul unui grup îți cere o fotografie. Poți întreba dacă numai membrii grupului o vor vedea sau dacă pagina este deschisă tuturor.
Ai dreptul la o explicație într-o limbă și în cuvinte pe care le înțelegi. Poți ruga persoana să îți arate pe ecran ce urmează să facă, pas cu pas.
Merită să știi și că un mesaj trimis unui grup mic poate fi copiat de cineva și trimis mai departe. Asta nu scuză persoana care îl distribuie fără acordul tău. Informația te ajută să alegi ce vrei să împărtășești și cu cine.
Parola deschide un cont. Nu dovedește iubirea
O parolă seamănă cu o cheie. În spatele ei pot fi conversațiile tale, fotografii, programări și informații despre bani. Când cineva îți știe parola, poate vedea mai multe decât te-ai gândit când i-ai dat-o.
Poți fi într-o relație apropiată și să îți păstrezi parola pentru tine. Nu trebuie să o dai ca să dovedești că iubești sau că ai încredere.
Poate însă ai nevoie de ajutor ca să folosești un cont. Poate nu cunoști bine limba, ai o dizabilitate sau nu îți sunt familiare aplicațiile. A cere ajutor este firesc. Persoana care te ajută îți poate explica pașii în timp ce tu ții telefonul și introduci parola fără să o vadă. Dacă această variantă nu este posibilă, puteți discuta ce anume are nevoie să acceseze și ce vrei să rămână privat.
Ajutorul ar trebui să îți dea mai multă înțelegere și mai multă libertate. Nu trebuie să faci totul singură ca să ai dreptul la intimitate.
Când îți împărtășești locația, contează pentru ce și pentru cât timp
Poate este util ca o prietenă să îți vadă locația cât mergeți una spre cealaltă. Poate vrei ca o persoană apropiată să știe că ai ajuns în siguranță la capătul unui drum. Sunt situații în care alegi acest lucru pentru că te ajută.
Gândește-te că îi ceri unei vecine să fie atentă dacă ajungi acasă într-o anumită seară. Nu i-ai cerut să te urmărească în fiecare zi. La fel, dacă ai împărtășit locația pentru un drum, acea alegere nu oferă permisiune pentru supraveghere permanentă.
Știai că locația este împărtășită? Ai ales tu să faci asta? Știi cine o poate vedea și pentru cât timp? Dacă vrei să oprești distribuirea, poți face acest lucru fără să te temi de amenințări?
Dacă răspunsul la ultima întrebare este „nu știu” sau „mi-e teamă”, nu trebuie să schimbi setarea pe loc. Poți cere sprijin pentru a te gândi când și cum ar fi mai sigur să faci schimbarea.
Poți să te răzgândești, chiar dacă o copie nu dispare imediat
Poate ai fost de acord ca cineva să păstreze o fotografie, iar acum nu mai vrei să o arate nimănui. Poate i-ai dat acces la un cont și vrei să îl oprești. Ai voie să spui că te-ai răzgândit. O persoană care te respectă va lua în serios ce îi spui.
Este bine să știi însă că o fotografie deja copiată nu dispare automat. Imaginează-ți că ai dat cuiva o scrisoare și acea persoană a făcut fotocopii. Chiar dacă recuperezi scrisoarea, copiile pot exista în continuare.
Dacă o imagine privată a fost distribuită, poți cere ajutor pentru raportarea ei sau pentru a solicita eliminarea ei de pe anumite platforme. Nimeni nu îți poate promite sincer că va găsi și va șterge fiecare copie. Un serviciu de sprijin te poate ajuta să vezi ce opțiuni ai, iar un jurist îți poate explica drepturile aplicabile situației tale.
Și adolescentele au nevoie să poată vorbi despre limitele lor
O fată poate primi un mesaj de la cineva care îi spune: „Dacă mă iubești, trimite-mi o fotografie privată.” Sau: „Toți cei de vârsta noastră fac asta.” Presiunea poate veni de la un adult sau de la alt tânăr.
Dacă o adolescentă îți povestește că se întâmplă așa ceva, un început bun este: „Nu datorezi nimănui o fotografie. Mă bucur că mi-ai spus. Hai să vedem cum te pot ajuta.” Dacă prima reacție este să îi iei telefonul sau să o cerți, s-ar putea să îi fie mai greu să îți mai ceară ajutor.
Dacă o imagine sexuală ar putea arăta o persoană sub 18 ani, nu o descărca, nu o trimite altora și nu face copii ca să păstrezi „dovezi”. Cere îndrumări poliției sau unui serviciu de protecție a copilului. Chiar dacă un copil pare să fi fost de acord cu imaginea, nevoia lui de protecție rămâne.
Ce ai putea spune, dacă este sigur pentru tine
Uneori ajută să ai câteva cuvinte pregătite. De exemplu:
„Te rog să mă întrebi înainte să publici o fotografie cu mine.”
„Vreau să mă ajuți cu formularul, dar conversațiile mele trebuie să rămână private.”
„Am vrut să îmi vezi locația doar pe durata acestui drum.”
Acestea sunt exemple, nu replici pe care trebuie să le spui. Dacă un refuz te-ar pune în pericol, nu trebuie să îl rostești ca să dovedești că ai dreptul la intimitate. Poți cere sprijin fără să îl anunți mai întâi pe cel care te presează.
În România, sună la 112 dacă există un pericol imediat. Pentru sprijin în situații de violență domestică, linia ANES 0800 500 333 este gratuită și disponibilă zi și noapte. [3]
Poți iubi pe cineva, poți avea nevoie de ajutor și poți dori în același timp ca unele lucruri să rămână numai ale tale. Într-o relație în care ești respectată, există loc și pentru alegerile tale.
-
[1] NNEDV Safety Net și eleven24 — principii despre acordul liber și continuu.
[2] NNEDV Safety Net — informații despre imagini, consimțământ și abuz.
[3] ANES — informații despre linia națională de asistență.