Ce este violența digitală împotriva femeilor?
Deschizi telefonul și găsești un nou mesaj: „Unde ești? Trimite-mi o poză să văd.” Poate cineva te amenință că va arăta familiei o fotografie intimă. Sau un fost partener pomenește un loc în care ai fost, deși nu i-ai spus că mergi acolo.
Într-o astfel de situație, poate îți este greu să găsești cuvintele potrivite. Poate te întrebi: „Este chiar violență dacă se întâmplă prin telefon și nimeni nu m-a atins?”
Da, poate fi. O persoană îți poate face rău și fără să fie lângă tine. Poate folosi mesaje, conturi, fotografii sau funcții ale telefonului ca să te sperie, să te umilească ori să îți controleze viața. Acest lucru se numește violență digitală. Uneori vei auzi și expresia violență cibernetică. Ambele se referă la abuzul făcut cu ajutorul tehnologiei.
Dacă cineva îți poate verifica telefonul sau poate vedea ce citești, gândește-te dacă este sigur să rămâi pe această pagină. Ai putea citi mai târziu, de pe un dispozitiv la care acea persoană nu are acces, sau ai putea vorbi cu cineva față în față. Dacă te temi de reacția ei, nu trebuie să schimbi acum parole sau setări.
Telefonul ține locul multor lucruri din viața ta
Poate că în telefon ai fotografii de familie, conversații cu prietenele, numărul medicului, mesaje de la școala copilului și informații despre bani. Poate îl folosești ca să găsești de lucru sau ca să vorbești cu cei dragi rămași în altă țară.
Imaginează-ți că toate acestea ar fi într-o geantă: scrisori, fotografii, agenda și portofelul. Dacă cineva ți-ar răscoli geanta, ți-ar citi scrisorile și apoi te-ar amenința cu ce a găsit, nu geanta ar fi problema. Problema ar fi felul în care se poartă acea persoană. La fel este și când cineva îți folosește telefonul împotriva ta.
Abuzul digital se poate întâmpla într-un comentariu pe care îl vede toată lumea sau într-o conversație pe care o credeai privată. Persoana care îl face poate fi un necunoscut, dar poate fi și cineva apropiat. Uneori este vorba despre o singură faptă gravă, cum ar fi publicarea unei imagini intime. Alteori începe cu lucruri care par mici și continuă până când ajungi să îți schimbi obiceiurile de teamă.
Și ceea ce se întâmplă pe telefon poate fi legat de ceea ce se întâmplă acasă. Cineva îți poate trimite amenințări, îți poate controla banii sau poate folosi mesajele ca să îți amintească de o amenințare făcută față în față.
De ce vorbim despre femei și fete?
Oricine poate trece prin abuz online. Dar unele atacuri sunt îndreptate împotriva unei femei tocmai pentru că este femeie. Alte tipuri de abuz le afectează în mod deosebit pe femei și fete. Organizațiile europene care lucrează pentru egalitatea de gen atrag atenția asupra acestor lucruri. [1]
Să ne gândim la un grup de cartier. Două persoane spun că nu sunt de acord cu o decizie. Un bărbat primește răspunsuri critice. O femeie care spune același lucru primește amenințări sexuale sau i se scrie că „o femeie cumsecade ar trebui să tacă”. Este în regulă ca oamenii să nu fie de acord între ei. Nu este în regulă să ameninți pe cineva pentru că și-a exprimat opinia.
Uneori, persoana care te abuzează se folosește de teama că ceilalți te vor judeca. Poate spune: „Familia ta te va învinovăți dacă vede poza” sau „Dacă ești soția mea, nu ai voie să ai conversații private”. Aceste cuvinte pot apăsa greu, mai ales dacă depinzi de acea persoană pentru locuință sau bani. Dar ele nu îi dau dreptul să îți controleze telefonul și nici nu îți iau dreptul la intimitate.
Și nu toate femeile pot urma aceleași sfaturi. Dacă împarți telefonul cu altcineva, nu ai bani pentru alt dispozitiv, ai o dizabilitate sau nu cunoști bine limba țării în care locuiești, poate fi mai greu să ceri ajutor fără să fii observată. Nu este vina ta. Înseamnă că sprijinul trebuie să pornească de la situația ta reală, nu de la presupunerea că poți face orice schimbare imediat.
Cum poate arăta violența digitală?
Poate recunoști unul dintre exemplele de mai jos. Poate situația ta arată altfel. Lista nu cuprinde tot ce se poate întâmpla.
Un fost partener află unde mergi folosind o funcție de distribuire a locației, fără ca tu să știi sau să fii de acord.
Cineva îți trimite amenințări, iar când nu îi mai răspunzi își face alte conturi ca să te contacteze din nou.
O persoană distribuie o fotografie intimă cu tine sau te amenință că o va face.
Cineva îți publică adresa și îi îndeamnă pe alții să vină să te sperie.
Partenerul îți citește mesajele și se înfurie sau te pedepsește pentru că ai vorbit cu o prietenă.
Mai multe persoane îți trimit comentarii sexuale jignitoare ca să te facă să nu mai participi la o discuție.
Nu trebuie să stabilești singură ce denumire juridică are fiecare faptă. Poți povesti ce se întâmplă, chiar dacă încă nu știi exact cum să numești experiența.
„Am fost de acord atunci” nu înseamnă „sunt de acord cu orice”
Poate ai auzit cuvântul consimțământ. Înseamnă să accepți un lucru în mod liber, știind ce accepți. Dacă spui „da” pentru că te temi de ce se va întâmpla dacă refuzi, nu este o alegere liberă.
Imaginează-ți că îi dai unei vecine cheia ca să îți ude plantele cât ești plecată. I-ai dat voie să facă acel lucru. Nu i-ai dat voie să copieze cheia, să îți caute prin lucruri sau să aducă alte persoane în locuință. Permisiunea pentru un lucru nu este permisiune pentru orice.
Același lucru este valabil și pe telefon. Dacă trimiți cuiva o fotografie intimă, nu îi dai voie să o arate altora. Dacă îi arăți partenerului unde ești pe durata unui drum, nu înseamnă că accepți să îți urmărească toate deplasările. Dacă te-a ajutat să îți faci un cont, nu înseamnă că are voie să îți citească mesajele oricând vrea.
Poate ai dat cuiva parola fiindcă aveai încredere în acea persoană. Poate ai răspuns unui mesaj care acum ți se pare suspect. Nu trebuie să te învinovățești pentru asta. Alegerea ta de atunci nu îi dă nimănui dreptul să te amenințe sau să te controleze acum.
Ce spune cadrul european?
Uniunea Europeană a adoptat Directiva (UE) 2024/1385 privind violența împotriva femeilor și violența domestică. Ea abordează, printre altele, anumite forme de urmărire și hărțuire prin tehnologie, distribuirea fără acord a materialelor intime sau falsificate și îndemnurile online la violență ori ură. Directiva vorbește și despre prevenire, protecție și sprijin. [2]
Nu trebuie să citești directiva ca să ceri ajutor. Regulile juridice au condiții precise, iar felul în care sunt aplicate depinde de legea fiecărei țări. Un serviciu de sprijin sau un jurist îți poate explica ce opțiuni ai în situația ta.
Cel mai important acum este că poți spune ce ți se întâmplă în cuvintele tale. De exemplu: „Îmi citește mesajele”, „Mă amenință cu o fotografie” sau „Știe unde merg, deși nu i-am spus”.
Primul pas nu trebuie să fie mare
Nu trebuie să rezolvi totul astăzi. Nici să ai deja un plan complet. Poate primul pas este să te gândești la o persoană cu care poți vorbi fără teamă sau la un serviciu pe care îl poți contacta în siguranță.
Ai putea începe așa: „Se întâmplă ceva prin telefonul meu și mă sperie. Mă poți ajuta să înțeleg ce pot face?” Nu trebuie să știi cum funcționează o aplicație ca să fii ascultată.
Dacă bănuiești că cineva îți urmărește telefonul, poate fi mai sigur să folosești telefonul unei persoane de încredere, la care agresorul nu a avut acces. Înainte să ștergi un program suspect, să schimbi toate parolele sau să îi întrerupi accesul, cere sfaturi dacă poți. Persoana ar putea observa schimbarea și ar putea reacționa. [3] Un pas potrivit pentru altcineva s-ar putea să nu fie potrivit pentru tine chiar acum.
Nu trebuie să renunți la internet ca să fii în siguranță. Ai nevoie de telefon pentru relații, muncă, informații și lucruri obișnuite ale zilei. Sprijinul ar trebui să te ajute să păstrezi cât mai mult din această libertate.
În România, dacă există un pericol imediat, sună la 112. Pentru sprijin în situații de violență domestică, poți suna gratuit, la orice oră, la linia națională ANES 0800 500 333. [4] Dacă nu este sigur să suni de pe telefonul tău, poți ruga o persoană de încredere să te ajute să iei legătura dintr-un loc mai sigur.
Poate încă nu ești sigură ce se întâmplă. Este în regulă să ceri ajutor și în acest punct. Responsabilitatea pentru amenințări, supraveghere și control aparține persoanei care alege să facă aceste lucruri, nu ție.
-
[1] EIGE — Cyber violence against women.
[2] Consiliul UE și textul publicat al Directivei (UE) 2024/1385, în special articolele 2 și 5–8.
[3] FTC — informații despre programele de monitorizare, numite și stalkerware, și despre siguranță.
[4] ANES — informații despre linia națională de asistență.