Imaginează-ți că ajungi într-un oraș unde nu cunoști străzile și îți este greu să citești indicatoarele. Dacă vezi pe cineva cu o pancartă în limba ta, probabil te simți puțin mai liniștită. Online, o fotografie cu sigla unei organizații sau un mesaj scris în limba ta poate avea același efect.

Dar sigla poate fi copiată. Faptul că un mesaj pare oficial nu dovedește că persoana care l-a trimis lucrează pentru acea organizație. Chiar și o prietenă care vrea sincer să te ajute poate trimite mai departe o informație pe care nu a apucat să o verifice.

Nu trebuie să respingi imediat orice ofertă. Îți poți lua un moment ca să verifici cine se află în spatele ei. Caută separat site-ul oficial al organizației sau roagă un serviciu cunoscut să te ajute să îi găsești datele de contact. Dacă suni doar la numărul din mesajul primit, este posibil să vorbești tot cu persoana care ți l-a trimis. UNHCR România recomandă verificarea ofertelor prin surse credibile și canale oficiale. [1]

Poate cineva îți promite un loc unde să dormi, transport sau ajutor pentru un document. La început pare o ofertă simplă. Apoi apar alte cereri: să trimiți o fotografie intimă, să vă întâlniți singuri sau să nu spui nimănui despre înțelegere. Poate îți spune că ești nerecunoscătoare dacă refuzi.

Nu datorezi nimănui fotografii intime sau contact sexual pentru că te-a ajutat ori a promis că o va face.

Dacă persoana spune că oferă ajutor umanitar, este important să știi că acest ajutor este gratuit. Lucrătorii umanitari nu au voie să ceară bani sau favoruri sexuale în schimbul lui. [2]

Asta nu înseamnă că orice locuință oferită spre închiriere, orice bilet de transport sau orice serviciu privat este gratuit. Dacă nu înțelegi ce fel de ofertă ai primit și ce ți se cere, poți întreba un serviciu independent înainte să accepți, când ai posibilitatea să faci asta în siguranță.

Să ne gândim la Olena, într-un exemplu inventat. Primește un mesaj cu o ofertă de muncă și locuință. Persoana care i-a scris nu vrea să îi dea adresa locului de muncă, dar insistă să plece chiar în seara aceea. Când Olena întreabă cât va câștiga, i se spune: „Îți explicăm când ajungi.”

O ofertă venită prin mesaj nu este automat falsă. Dar Olenei i se cere să ia o decizie mare fără să știe unde merge și în ce condiții va locui ori va lucra. Graba, secretul și refuzul de a explica lucruri de bază sunt motive bune să se oprească și să ceară ajutor pentru verificare. [1]

Poți pune întrebări precum:

• Cine este persoana sau organizația care face oferta?

• Unde voi merge și care este adresa?

• Ce muncă voi face și cât voi primi?

• Ce va trebui să plătesc?

• Pot primi explicațiile într-o limbă pe care o înțeleg?

• Cine mă poate ajuta să verific oferta pe o altă cale?

Nu trebuie să te bazezi doar pe o fotografie frumoasă a locului sau pe promisiunea că „totul se rezolvă la sosire”.

Dacă ai acceptat deja oferta ori ai făcut drumul, poți cere în continuare ajutor. Faptul că nu ai pus toate aceste întrebări de la început nu îți ia dreptul la sprijin.

Pentru unele servicii sau proceduri oficiale, este posibil să ți se ceară un act de identitate. Dar asta nu înseamnă că orice persoană dintr-un grup de mesagerie are nevoie de fotografia pașaportului tău.

Gândește-te la document ca la o cheie către lucruri importante din viața ta. Înainte să trimiți o copie, poți întreba: „Cine o primește? De ce este necesară? Prin ce site sau serviciu oficial trebuie trimisă?” Dacă nu înțelegi răspunsul, cere ajutorul unei persoane sau organizații independente. Nu publica imaginea documentului într-un grup doar ca să întrebi dacă ai completat corect un formular.

Și informațiile bancare sunt diferite între ele. Numărul unui cont în care trebuie să primești bani nu este același lucru cu parola contului bancar sau cu un cod primit prin SMS pentru a aproba intrarea în cont. Dacă cineva pretinde că îți pregătește un ajutor și îți cere codul de autentificare, oprește-te și verifică cererea printr-o altă cale. Mesajele înșelătoare pot copia numele și siglele unor organizații cunoscute. [3]

Poate ai trimis deja un document sau un cod și acum ești îngrijorată. Poți cere ajutor spunând exact ce ai împărtășit. Un document, o parolă și un număr de telefon pot necesita pași diferiți. Nu lăsa rușinea să te împiedice să întrebi ce poți face.

Poate trebuie să folosești telefonul unei rude, al unei prietene sau un dispozitiv pe care îl mai folosesc și alte persoane. Înainte să deschizi conversații sensibile, întreabă-te cine mai poate debloca acel telefon. După ce termini, simpla închidere a paginii nu înseamnă întotdeauna că ai ieșit din cont.

Încearcă să nu salvezi parola pe un dispozitiv împrumutat. Dacă nu știi cum să ieși din cont, poți cere unei persoane de încredere să îți arate. Totuși, dacă dispozitivul este controlat de cineva de care te temi, ieșirea din cont sau folosirea unei ferestre „private” nu îl face automat sigur.

Poate folosești internetul gratuit dintr-o gară, bibliotecă sau alt loc public. Asta nu înseamnă că cineva îți fură neapărat informațiile. Poți întreba personalul care este numele corect al rețelei. Fii atentă dacă, imediat după conectare, o pagină neașteptată îți cere parola de la bancă sau să instalezi un program. Când poți alege, folosește o conexiune în care ai încredere pentru lucrurile foarte sensibile.

Mutarea în altă țară nu închide automat conturile folosite împreună. Un fost partener poate ști încă parole, poate vedea fotografii dintr-un album comun sau poate avea numărul rudelor tale. Poate amenința că le va trimite o imagine privată cu tine.

Poate îți spune și lucruri înfricoșătoare despre acte, despre copii sau despre dreptul tău de a rămâne în țară. Nu te baza pe explicația lui despre lege doar fiindcă o spune cu siguranță. Un serviciu juridic sau o organizație care sprijină refugiați îți poate explica ce se aplică în situația ta. Persoana care te amenință poate să nu aibă puterea pe care pretinde că o are.

Dacă nu vorbești bine limba, poți întreba dacă serviciul oferă interpretare. Dacă partenerul sau gazda este tocmai persoana de care te temi, spune că ai nevoie de o altă persoană care să traducă. Poți întreba și cine va vedea informațiile pe care le oferi.

Grupurile comunitare pot fi foarte utile. Poți afla unde găsești un medic, cine te ajută cu un formular sau unde să ceri sfaturi despre chirie. Nu trebuie să pleci din toate aceste grupuri ca să ai grijă de tine.

Când pui o întrebare, gândește-te de ce informații au nevoie ceilalți ca să îți răspundă. De multe ori poți întreba „Unde pot verifica un contract de închiriere?” fără să publici contractul, adresa exactă, numărul actului sau școala copilului. După ce găsești un serviciu și îi verifici identitatea, poți discuta direct cu el despre documentele necesare. UNHCR România recomandă să limitezi detaliile personale împărtășite în comunitățile online. [4]

În România, dacă ești în pericol imediat, sună la 112. Dacă este vorba despre abuz, neglijare sau exploatarea unui copil, poți semnala situația la 119. Pentru îndrumare privind violența domestică sau traficul de persoane, linia ANES 0800 500 333 este gratuită și funcționează permanent. [5] Informații pentru refugiați sunt disponibile și pe site-ul UNHCR România.

Ai voie să ceri ajutor practic. Ai voie să întrebi și să îți iei timp când este posibil. Și dacă ai acceptat deja o ofertă sau ai trimis informații, poți cere în continuare sprijin.