Imaginează-ți că o persoană vine la ușa ta în fiecare seară și bate până îi deschizi, numai ca să te insulte. Mesajele repetate pot fi la fel de apăsătoare. Pot apărea în timp ce lucrezi, când ești cu copiii sau când încerci să dormi.

Poate ai blocat un cont, iar persoana și-a făcut altul ca să îți scrie din nou. Poate îți trimite insulte sexuale sau mesaje menite să te facă să te temi de următorul sunet al telefonului. Nu ești obligată să răspunzi și nu trebuie să îi spui încă o dată să se oprească dacă asta te-ar pune în pericol. Faptul că nu răspunzi nu înseamnă că accepți mesajele.

O amenințare poate spune direct că cineva îți va face rău. Alteori este spusă pe ocolite: persoana amintește de copilul tău, de locuință sau de locul tău de muncă într-un fel care te sperie. Chiar și un singur mesaj poate fi grav.

De exemplu, „Știu cu ce autobuz merge fiica ta” poate părea o propoziție obișnuită unei persoane care nu știe restul poveștii. Pentru tine poate avea un înțeles foarte clar, mai ales dacă au existat și alte amenințări. Când ceri ajutor, poți povesti și ce s-a întâmplat înainte. Nu trebuie să te bazezi doar pe ceea ce se vede într-o captură de ecran.

Dacă tu sau altcineva sunteți în pericol imediat, caută ajutor de urgență. Nu este nevoie să continui conversația cu persoana care te amenință.

Poate un fost partener apare de mai multe ori în locurile în care mergi, deși nu i-ai spus unde vei fi. Poate îți vorbește despre un drum pe care nu l-ai menționat. Uneori, cineva poate afla aceste lucruri printr-un cont în care a rămas conectat sau printr-o funcție care arată locația telefonului. Alteori, informația poate veni din altă parte.

Urmărirea prin tehnologie este numită uneori urmărire cibernetică. În legislația europeană există condiții precise pentru infracțiunea care privește supravegherea digitală repetată sau continuă, făcută fără autorizare. [1] Tu nu trebuie să afli cum a obținut persoana informațiile înainte să spui: „Nu mă simt în siguranță. Am nevoie să vorbesc cu cineva.”

O persoană îți ia numele și fotografia, creează un profil fals și le scrie altora ca și cum mesajele ar veni de la tine. Este ca și cum ar trimite scrisori semnate cu numele tău.

Asta îți poate afecta relațiile sau poate face ca necunoscuți să te contacteze. Dacă apare un profil cu fotografia ta, nu înseamnă că tu l-ai făcut. Oamenii care primesc mesaje suspecte pot verifica printr-o altă cale, pe care o folosesc deja ca să țină legătura cu tine.

Contul de e-mail, contul de pe o rețea socială sau cel al unei aplicații îți oferă acces la mesaje, fotografii și alte lucruri importante pentru tine. Cineva poate intra fără permisiune, îți poate citi mesajele sau poate schimba parola, astfel încât tu să nu mai poți intra.

Nu este nevoie să fie un expert în calculatoare. Poate știe o parolă mai veche sau a avut în mână telefonul tău deblocat. Gândește-te la cont ca la o cameră a ta. Faptul că o persoană are o cheie nu înseamnă că are voie să intre oricând și să umble prin lucrurile tale.

Pierderea accesului la un cont poate însemna și pierderea legăturii cu munca, cu programările sau cu oamenii care te-ar putea ajuta. Dacă se întâmplă asta, merită să le spui celor de la care ceri sprijin și ce lucruri nu mai poți face din cauza contului pierdut.

Poate îți publică adresa, numărul de telefon sau locul de muncă și îi încurajează pe alții să te contacteze ori să te intimideze. Acest lucru este numit uneori doxxing.

Imaginează-ți că cineva pune pe un panou, lângă casa ta, un anunț cu adresa și numărul tău, astfel încât străinii să vină să te deranjeze. Și online, publicarea acestor informații poate avea urmări în viața de zi cu zi.

Unele date poate erau deja vizibile pe pagina locului de muncă sau într-un anunț din comunitate. Nu este vina ta că altcineva le-a adunat și le folosește ca să îți facă rău.

Poate ai trimis o fotografie unei persoane în care aveai încredere. Poate ai fost de acord să fiți fotografiați împreună. Asta nu înseamnă că ai fost de acord ca imaginea să fie arătată altora sau publicată pe internet.

Vorbim aici despre imagini și înregistrări sexuale sau care arată părți intime ale corpului. Uneori, acest abuz este numit „pornografie din răzbunare”, dar expresia poate induce în eroare. Nu trebuie să fie vorba despre răzbunare, despre un fost partener sau despre vreo greșeală făcută de tine. Ceea ce contează este că materialul a fost distribuit fără acordul tău.

Dacă îi dai cuiva o scrisoare privată, nu îi dai voie să o afișeze în piață. La fel stau lucrurile și cu o imagine trimisă în privat.

O persoană spune că va arăta altora o fotografie sau o înregistrare intimă dacă nu îi dai bani, nu trimiți alte imagini, nu te întâlnești cu ea sau nu faci ce îți cere. Poate avea materialul, poate l-a modificat sau poate doar pretinde că îl are. Acest tip de șantaj este numit și sextortion.

De exemplu, un fost partener amenință că va trimite un videoclip rudelor tale dacă nu te întorci la el. Aceasta este o amenințare. Nu trebuie să îi trimiți alte imagini ca să dovedești că te șantajează și nu trebuie să hotărăști singură cum să răspunzi. Dacă poți, vorbește mai întâi cu o persoană sau cu un serviciu care te poate sprijini în siguranță.

Poate îți citește mesajele, intră într-un cont la care are încă acces sau folosește un program ca să îți urmărească activitatea. Un asemenea program poate fi numit stalkerware. Controlul poate însemna și să îți ceară parolele, să îți ia telefonul sau să decidă cu cine ai voie să vorbești.

Diferența dintre ajutor și control se vede și din libertatea ta de a refuza. Poate ai rugat pe cineva să te ajute cu o aplicație și a fost în regulă. Dar dacă acea persoană îți verifică apoi mesajele și te temi de reacția ei când îi ceri să se oprească, situația este alta.

Uneori, un telefon se încălzește sau bateria se descarcă repede din motive obișnuite. Aceste semne nu dovedesc, singure, că ești monitorizată. [2] Dacă ai suspiciuni, nu trebuie să cauți singură programe ascunse sau să schimbi imediat setări pe care persoana le-ar putea observa.

Poți să îți exprimi o opinie și cineva să nu fie de acord cu tine. Asta face parte dintr-o discuție. Dar amenințările, mesajele care spun că femeile ar trebui atacate sau îndemnurile adresate altora să îți facă rău sunt cu totul altceva.

Astfel de atacuri pot apărea, de exemplu, când o femeie vorbește într-un grup comunitar sau ocupă un rol public. Directiva europeană abordează, în anumite condiții, incitarea online la violență sau ură pe criterii de gen. [1] Nu ar trebui să accepți amenințările ca preț pentru faptul că ai vorbit în public.

O persoană poate modifica o imagine astfel încât să pară că ești dezbrăcată sau că ai participat la o activitate sexuală care nu a avut loc. Unele astfel de falsuri sunt făcute cu ajutorul inteligenței artificiale și sunt numite deepfake-uri.

Este asemănător cu a-ți lipi chipul pe o altă fotografie, doar că unele rezultate pot părea foarte convingătoare. Imaginea poate fi falsă, iar rușinea, amenințările și răul pe care îl simți pot fi cât se poate de reale. Existența unei imagini online nu dovedește că lucrul arătat în ea s-a întâmplat.

Poate cineva publică o minciună despre tine, altcineva adaugă date personale, iar apoi mai multe persoane îți umplu pagina cu insulte și amenințări. Este ca și cum o mulțime te-ar înconjura și ar striga la tine.

Fiecare participant poate spune că „a scris doar un comentariu”. Dar toate comentariile la un loc pot deveni copleșitoare. Nu trebuie să răspunzi fiecăruia și nu trebuie să îți povestești public viața privată ca să fii luată în serios.